MOROSLÍV, -Ă adj., subst. (Regional) I. Adj. 1. Roșu-închis (BUDAI-DELEANU, LEX.), negru-roșu (CHEST. I 58/340) sau roșu spălăcit (ALR II 3 412/102). Din roibă nu iasă nici roșu decît morisliv. ALR II 3 414/836. ◊ (Substantivat, n.) Ți-ai vopsit sfetărul într-un moroscliv frumos. ALR ii 3 412/102. 2. Foarte mare, solid și puternic. Am tăiat, mă, un fag morosliv, de nu-l poți aduce nici pe zece sănii. DR. V, 212. II. Subst. 1. S. m. Om morocănos (1) (Vatra Moldoviței-Gura Humorului). ALR I 1 573/375, 2. S. f. Femeie rea și murdară (Bogdăríești- Fălticeni), ȘEZ. XIX, 12. 3. S. m. (Entom.) Mamornic (Meloe proscarabaeus) (Sîngeorz Băi-Năsăud). PAȘCA, GL. – Pl.: moroslivi, -e. - Și: (I) moroscliv, -ă, morisliv, -ă adj. – Etimologia necunoscută. Cf. scr. m o d r o s i v „vînăt”.