MOROC s. m. (Prin Transilv.) Morcov (1) (Daucus carota sativa). Ne-am îndeletnicit cu semîna de morcovi (morogi, mure). COMȘA, N. Z. 45, cf. DENSUSIANU, Ț. H. 325, GREGORIAN, CL. 60, ALR i 842/116, 118, 298, 831, 835, A. III 1, 13. – Accentuat și: moróc. - Pl.: moroci. - Și: mórog s. m. – Din magh. murok.