MORMOLÓC s. m. 1. Larvă a batracienilor care, spre deosebire de animalul adult, are branhii în loc de plămîni și o coadă lungă care-i servește la înot; (regional) gîndălac, lingurice, vițelar, lingurița-zînei, lingura-popii. Dimprejurul. . . lacurilor lăcuite de broaște, broscani și mormoloci. JIPESCU, ap. TDRG. La pîrîu vede un mormoloc în glod. ap. DDRF. Existența mea în mijlocul pîrăului trecea pentru domnul Arsene tot așa de nebăgată în samă, ca și aceea a unui netrebnic mormoloc HOGAȘ, M. N. 233. S-a tras apele. . . și-s mormoloci în mîl. . . CAZIMIR, GR. .6. ♦ (Adesea precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Epitet pentru un copil mic. V. b r o a s c ă, b r o s c u ț ă, b r o s c o i. Iaca, soro, înhipț ce-a fost hiind mormolocu Catrinii ! Da bine, mă neobrăzatule, de ține e să stai aci cu oamenii bătrîni ? PETICĂ, O. 220. Mormolocii de copii nu le dau de loc pace. IOVESCU, N. 153. Să nu te pomenești câ-ți vin la un an după nuntă pe cap [fetele] și râmîn ca o pacoste cu-n mormoloc în brațe. PAS, Z. I, 220. 2. F i g. (Regional) Om leneș, molatic. Cf. CIAUȘANU, V. 180, BUL. FIL. II, 194. 3. F i g. (Regional) Om tăcut, morocănos (Movila Ruptă-Botoșani). ALR I 1 573/424. – Pl.: mormoloci. – Și: (regional) mormológ (H VII 371, ALR II 6 026/514, ALR SN III h 731), mormolic (LM,. ALR SN III h 731), mormolác (ALR SN III h 731), mormolîc (PONTBRIANT, D.), mormoróc (H XII 428) s. m. – Din scr, mrmoljak.