morman [At: ODOBESCU, S. I, 79 / Pl: ~e / E: ns cf gorgan] 1 sn (Udp „de”) Îngrămădire de obiecte de același fel așezate în neorânduială unele peste altele Si: grămadă. 2 sn Cantitate mare dintr-un material strâns la un loc. 3 sn (Fam, îe) A face ~ (pe cineva) A zdrobi, a omorî pe cineva. 4 av (Pe lângă v „a sta” și „a cădea”) În formă de morman (1). 5 sn (Reg) Mică ridicătură de pământ pe o câmpie Vz colină, colnic, dâmb, movilă. 6 sn (Reg; gmț) Mormânt (1).