Definiția cu ID-ul 1339486:
Tezaur
MORIȘCA vb. I. T r a n z. (Prin Mold. și i Bucov.; complementul indică boabe de grîu) j A vînturá cu ajutorul moriștii (2). Cf. ALR II 5 311/386, 514, 520. – Prez. ind.: $morișchez. – V. morișcă.
MORIȘCA vb. I. T r a n z. (Prin Mold. și i Bucov.; complementul indică boabe de grîu) j A vînturá cu ajutorul moriștii (2). Cf. ALR II 5 311/386, 514, 520. – Prez. ind.: $morișchez. – V. morișcă.