MORFONÉM s. n. (Rar) Fonem care intră, în alternanțe morfologice. Cînd distincțiile morfologice nu se fac prin morfeme, nici prin instrumente gramaticale, ori cuvinte goale sau auxiliare, ci prin mijloace fonologice, atunci vorbim despre morfoneme. PUȘCARIU, I. L. I, 42, cf. id. ib. 54. – Pl.: morfoneme. – Din fr. morphonème.