Definiția cu ID-ul 920891:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORFEM, morfeme, s. n. (Gram.) Element morfologic (prefix, sufix, desinență etc.) cu ajutorul căruia se formează cuvinte și forme flexionare ale cuvintelor. «-ez» în cuvîntul «lucrez» este un morfem.Persoana a III-a [a imperfectului] se deosebește de amîndouă celelalte, prin faptul că nu are nici un morfem, deci lipsa morfemului este și ea un morfem, adică un semn care poate distinge o formă de alta. GRAM. ROM. I 112. Fonemul nu poate fi studiat ca o abstracție și nu poate fi studiat izolat, ci numai în complexul cuvintelor și morfemelor. MACREA, P. 30.