MORDÁCE adj. invar. (Latinism învechit) Care mușcă. Cînele. . . nehodinit, mordac, adecă mușcătoriu și mînos. ÎNVĂȚĂTURĂ, 110/9. ♦ F i g. Caustic, satiric, mușcător, usturător. Cf. PONTBRIANT, D., LM. Acea scuză sarcastică și mordace a lui Eitel. BARIȚIU, P. A. III, 252. – Și: (rar) mordác adj. invar. – Din lat. mordax, -acis.