opțiuni

2 intrări

6 definiții

Tezaur

MORCOTÍ vb. IV. 1. I n t r a n z. (Învechit) A-și exprima nemulțumirea murmurînd, cîrtind împotriva cuiva. Și imputară (morcotiră D) în fsatele sale, nu ascultară glasul Domnului. PSALT. 225. Că-n samă cuvîntul nu-i băgară Si-n sălașele lor morcotiră. DOSOFTEI, PS. 369/21, cf. 472/14. 2. T r a n z. (Regional) A învinui; a cicăli. Badeo, nu știu ce om ești, De-așa tot mă morcotești. PAMFILE, C. Ț. 248, cf. id. J. II, 155, ALR I 1 334/217, 310, 573, A V 2. – Prez. ind.: morcotesc. – Și: (2) morfotí vb. IV. PAMFILE, J. II, 155. – Din ucr. моркотити.

Explicative DEX

morcoti [At: PSALT. 225 / V: ~rfo~ / Pzi: ~tesc / E: ucr моркотити] 1 vi (Înv) A-și exprima nemulțumirea, murmurând, cârtind împotriva cuiva. 2 vt (Reg) A învinui. 3 vt (Reg) A cicăli.

morfoti v vz morcoti

morcotésc v. intr. (rut. murkotiti, pol. markotać). Vechĭ. Mormăĭ, cîrtesc, bodogănesc.

Sinonime

MORCOTI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

morcoti vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

Intrare: morcotit
morcotit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morcotit
  • morcotitul
  • morcotitu‑
  • morcotită
  • morcotita
plural
  • morcotiți
  • morcotiții
  • morcotite
  • morcotitele
genitiv-dativ singular
  • morcotit
  • morcotitului
  • morcotite
  • morcotitei
plural
  • morcotiți
  • morcotiților
  • morcotite
  • morcotitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: morcoti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • morcoti
  • morcotire
  • morcotit
  • morcotitu‑
  • morcotind
  • morcotindu‑
 singular plural
  • morcotește
  • morcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • morcotesc
 (să)
  • morcotesc
  • morcoteam
  • morcotii
  • morcotisem
a II-a (tu)
  • morcotești
 (să)
  • morcotești
  • morcoteai
  • morcotiși
  • morcotiseși
a III-a (el, ea)
  • morcotește
 (să)
  • morcotească
  • morcotea
  • morcoti
  • morcotise
plural I (noi)
  • morcotim
 (să)
  • morcotim
  • morcoteam
  • morcotirăm
  • morcotiserăm
  • morcotisem
a II-a (voi)
  • morcotiți
 (să)
  • morcotiți
  • morcoteați
  • morcotirăți
  • morcotiserăți
  • morcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • morcotesc
 (să)
  • morcotească
  • morcoteau
  • morcotiră
  • morcotiseră
morfoti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)