2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

morcoti [At: PSALT. 225 / V: ~rfo~ / Pzi: ~tesc / E: ucr моркотити] 1 vi (Înv) A-și exprima nemulțumirea, murmurând, cârtind împotriva cuiva. 2 vt (Reg) A învinui. 3 vt (Reg) A cicăli.

morcotésc v. intr. (rut. murkotiti, pol. markotać). Vechĭ. Mormăĭ, cîrtesc, bodogănesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MORCOTÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

morcoti vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

Intrare: morcotit
morcotit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morcotit
  • morcotitul
  • morcotitu‑
  • morcoti
  • morcotita
plural
  • morcotiți
  • morcotiții
  • morcotite
  • morcotitele
genitiv-dativ singular
  • morcotit
  • morcotitului
  • morcotite
  • morcotitei
plural
  • morcotiți
  • morcotiților
  • morcotite
  • morcotitelor
vocativ singular
plural
Intrare: morcoti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • morcoti
  • morcotire
  • morcotit
  • morcotitu‑
  • morcotind
  • morcotindu‑
singular plural
  • morcotește
  • morcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • morcotesc
(să)
  • morcotesc
  • morcoteam
  • morcotii
  • morcotisem
a II-a (tu)
  • morcotești
(să)
  • morcotești
  • morcoteai
  • morcotiși
  • morcotiseși
a III-a (el, ea)
  • morcotește
(să)
  • morcotească
  • morcotea
  • morcoti
  • morcotise
plural I (noi)
  • morcotim
(să)
  • morcotim
  • morcoteam
  • morcotirăm
  • morcotiserăm
  • morcotisem
a II-a (voi)
  • morcotiți
(să)
  • morcotiți
  • morcoteați
  • morcotirăți
  • morcotiserăți
  • morcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • morcotesc
(să)
  • morcotească
  • morcoteau
  • morcoti
  • morcotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)