moravuri s.n. pl. comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (v. manieră), năravuri (v. nărav), obiceiuri (v. obicei), purtare, <rar> port¹, purtat¹, <pop.> modă, <înv. și reg.> urmare, <reg.> pont, purtătură, <înv.> duh, tocmeală, <turc.> talâm, <fig.> apucătură. Părinții sunt nemulțumiți de moravurile necuviincioase ale fiului lor.