MORALMÉNTE adv. Din punct de vedere moral² (I 2); sufletește, moralicește (2). în război eram uneori așa de pierduți moralmente că ne venea singuri să ne omorîm. CONTEMPORANUL, VI₂, 209. Abătuți moralmente. . . au ajuns să se creadă dezarmați în lupta pentru existență. VLAHUȚĂ, D. 181. Dacă artistul, în actul perceperii, e impersonal, neindividual, atunci el e iresponsabil moralmente. GHEREA, ST. CR. III, 235. – Din fr. moralement, it. moralmente.