Definiția cu ID-ul 1338846:
Tezaur
MORALICÍ vb. IV. I n t r a n z. (Învechit, rar) A moralisi. Poetul iar moralicește și va să arete în stihurile aceste cum că în deșert oamenii făcînd râu, bagă toată vina dracului. BUDAI-DELEANU, Ț. 268. – Prez. ind.: moralicesc. – Moral2 + suf. -ici. Cf. m o r a l i c.