MONTMORENCY [mõmoresí], familie nobiliară franceză. La începutul sec. 13, s-a împărțit în două ramuri, una a existat până în sec. 19, a doua s-a stins în 1632, o dată cu execuția lui Henric II. Mai importanți: 1. Mathieu II, baron de M. (c. 1174-1230), s-a remarcat în asediul de la Château-Gaillard (1204) și de la Bouvines (1214); conetabil al Franței (1218). 2. Anne, duce de M. (1493-1567), consilier al regelui Francisc I, conetabil al Franței (1537). Numit duce și pair. Conducător al catolicilor, a luptat împotriva protestanților. A negociat Tratatul de la Cateau-Cambrésis (1559). Sub Carol IX, a luptat împotriva hughenoților; rănit mortal la Saint-Denis; 3. Henric I, conte de Damville, duce de M. (1534-1614), fiul mai mic al precedentului. Guvernator al Languedoc-ului (din 1563). Aliat cu protestanții. Conetabil al Franței (1593) numit de regele Henri IV; 4. Henric II, duce de M. (1595-1632), fiul precedentului; mareșal. Guvernator al Languedoc-ului. S-a opus lui Richelieu și, ajutat de Gaston d’Orléans, s-a revoltat împotriva acestuia (1632). Prizonier la Castelnaudary, a fost condamnat la moarte și decapitat.