MONT² s. n. (Transilv., mai ales la pl.) Rest, rămășiță; s p e c. ceea ce rămîne după ce s-a stors mustul din struguri sau după ce s-a fiert rachiul din fructe; p. e x t. băutură făcută din aceste resturi. Cf. VAIDA. Monturi de drojdie. ALR I 1 719/255, cf. 1 719/251, 343. Rachiu din moante. ALR II 6 347/334, cf. 6 139/272, 310, ALRM SN I h 160, MAT. DIALECT, I, 285. ♦ (Regional) Drojdie (de la cafea) (Zagra-Năsăud). PAȘCA, GL. Au rămas niște monturi de cafea neagră. id. ib. - Pl.: monturi și monte (ALR II 6 239/279, 6 347/279, LEXIC REG. 9), moante. - Și: móntur (ALR II 6 159/284) s. m., munt (ib. 6 139/310, 6 357/310) s. n. – Din magh. mont.