monoton, -ă adj., adv. I adj. 1 (despre viața, existența oamenilor) anost, banal, placid, plictisitor, uniform, <rar> morocănos, <fig.> lânced, liniar, monocrom, plat², searbăd¹, sec, sur, tern, vegetativ. Viața ei în acel mic oraș a fost monotonă. 2 (despre glas, melodii, sunete, zgomote etc.) <înv.> uniton, unitonic. Se aud acordurile unei melodii monotone. 3 (despre stil, cuvinte, creații, opere de artă etc. sau, p. ext., despre autori, creatori) inexpresiv, neexpresiv, uniform, <fig.> monocord, plat², <fig.; pop. și fam.> otova. Folosește metafore monotone. Unele dintre picturile sale sunt monotone. 4 (despre stil, acțiuni etc.) trenant, <fig.> lânced. Stilul monoton al narațiunii este enervant. Acțiunea filmului este monotonă. II adv. (modal) uniform, <rar> melopeic, <fig.; pop. și fam.) otova. Solistul cântă monoton.