2 definiții pentru monotipic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOTÍPIC, -Ă, monotípici, -e, adj. (Biol.) Cu o singură specie. (< fr. monotypique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monotípic adj. m., pl. monotípici; f. sg. monotípică, pl. monotípice

Intrare: monotipic
monotipic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monotipic
  • monotipicul
  • monotipicu‑
  • monotipică
  • monotipica
plural
  • monotipici
  • monotipicii
  • monotipice
  • monotipicele
genitiv-dativ singular
  • monotipic
  • monotipicului
  • monotipice
  • monotipicei
plural
  • monotipici
  • monotipicilor
  • monotipice
  • monotipicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)