2 definiții pentru monotipic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOTIPIC, -Ă, monotipici, -e, adj. (biol.) Cu o singură specie. (< fr. monotypique)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monotipic adj. m., pl. monotipici; f. sg. monotipică, pl. monotipice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: monotipic
monotipic adjectiv
| adjectiv (A10) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
monotipic, monotipicăadjectiv
- 1. Cu o singură specie. MDN '00
etimologie:
- monotypique MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.