2 definiții pentru monoprogramare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOPROGRAMÁRE s. f. mod de exploatare a unui sistem de calcul constând în a nu rezolva un nou program până ce programul în curs nu este terminat. (după fr. monoprogrammation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monoprogramáre s. f., pl. monoprogramări

Intrare: monoprogramare
monoprogramare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoprogramare
  • monoprogramarea
plural
  • monoprogramări
  • monoprogramările
genitiv-dativ singular
  • monoprogramări
  • monoprogramării
plural
  • monoprogramări
  • monoprogramărilor
vocativ singular
plural