monopol s. m. în sint. monopol magnetic ◊ „A fost descoperit «monopolul» magnetic? Un grup de savanți americani a reușit, se pare, să observe pentru prima oară particula – cunoscută sub numele de monopol magnetic – care s-ar afla la baza fenomenului magnetismului și a cărei existență n-a fost încă dovedită [...]” Sc. 16 VIII 75 p. 6. ◊ „Nu demult, presa din întreaga lume anunța descoperirea de către cercetătorii din Berkeley (S.U.A.) a mono-polului magnetic, «cărămidă» elementară a magnetismului – asemeni electronului pentru electricitate.” Cont. 7 XI 75 p. 5 (din <M>mono + pol, probabil după model engl.; DEX, DN3 – alt sens)