MONOPOL s. n. 1. Drept exclusiv pe care îl are cineva, de obicei statul, de a dispune de ceva, de a efectua ceva. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Făină și orice zaherea, care pînă acum era monopol pe seama unuia. CR (1829), 57²/12. A să nemici rămășița sistemului. . . monopoliei. AR (1829), 190²/41. Petru. . . au desființat toate monopoliile și au așezat coleghia de comerție. ASACHI, I. 286/16. Sistema de monopol să zice cînd cineva numai singur vre să aibă privelegi (slobozenie) de neguțătorie. GT (1838), 16¹/53. Ca să să ție o fabrică pă un curs de ani numai de către întreprinzătorul iei. . . să socotește monopol (a. 1839). DOC. EC. 732. La un an veni monopolul de tabac. BARIȚIU, P. A. II, 668, cf. RUSSO, S. 120. Își asiguraseră monopolul luării în arendă a moșiilor statului și ale mînăstirilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 201, cf. 157. Legea a desființat monopolul crîșmelor. I. IONESCU, D. 102, cf. 218. Crearea și sporirea veniturilor din monopolul tutunurilor. MAIORESCU, D. II, 2. Întocmirea feudală, cu clasa magnaților, cu servii, cu monopolurile-i de tot felul. GHEREA, ST. CR. I, 69. Speculatori cari căpătau prin stăruințe un monopol de la domnie, întemeiară spițerii particulare. IORGA, C. I. II, 178, cf. OȚETEA, R. 58. Statul are monopolul producerii, transformării și comercializării produselor cinematografice. LEG. EC. PL. 47. ◊ F i g. Știința nu trebuie să fie monopol. MN (1836), 38¹/16. Străini prinți. . . Monopol fac azi de drepturi. ALEXANDRESCU, M. 23. Poezia lirică e un monopol exclusiv al epocii noastre. GHEREA, ST. CR. III, 174. Traiul bun e luat, în fine, de bogați în monopol. DEMETRESCU, O. 43. ♦ (Adjectival) Fabricat de o întreprindere (de stat) care deține un monopol (1). Baia de la bazinul al 3-lea și al 4-lea e de 45° și mai conține 5 kg săpun monopol. IONESCU-MUSCEL, FIL. 417. Se consumă de asemenea foarte multă țuică, fie de prune, fie „monopol”. ARH. FOLK. VII, 42, cf. CHEST. VIII 103, ALR II 4 156/928. ♦ (Substantivat; popular) Rachiu fabricat de o întreprindere (de stat) care deține un monopol (1). 2. Asociație de capitaliști care concentrează in mîna lor cea mai mare parte din producția și desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor prețuri ridicate și al obținerii unor profituri mari. Elementul esențial în trecerea capitalismului de la stadiul preimperialist la stadiul imperialist, stadiul contemporan, este înlocuirea liberei concurențe cu monopolurile. LUPTĂ DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 68, cf. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 613. – Pl.: monopoluri. – Și: monopolíe s. f. – Din germ. Monopol, fr. monopole. – Monopolie < ngr. μονοπώλιον.