MONOMANIÁC, -Ă adj., s. m. și f. (Rar) Monoman. Cf. NEGULICI. Cea mai mare parte a smintiților sînt monomaniaci (adică avînd niște idei fixe, greșite numai într-un punct). BARASCH, I. F. 16/26, cf. COSTINESCU. – Pronunțat: -ni-ac. - Pl.: monomaniaci, -ce. – Din fr. monomaniaque.