Definiția cu ID-ul 1338401:
Tezaur
MONOLOGIC, -Ă adj. (Rar) Care se bazează pe monolog (interior), de monolog. Factura monologică a cărții nu este însă atît de complicată, încît să fie necesară căutarea unor izvoare străine. GL 1961, nr. 14, 2/5. – Pl.: monologici, -ce. – Monolog + suf. -ic.