MONOLITIC, -Ă adj. (Rar) 1. Monolit (2). Cf. DM. 2. Fig. Monolit (3). A creat o concepție științifică monolitică. CONTEMP. 1949, nr. 126, 9/5. Cu cît limba literară e mai monolitică, cu atît ea corespunde mai mult misiunii ei. L. ROM. 1953, nr. 2, 18. – Pl.: monolitici, -ce. – Din fr. monolithique.