monolit, ~ă [At: AR (1829), 227²/7 / Pzi: (1-3) ~e, (4-5) ~iți, ~e / E: fr monolithe] 1 sn Monument al naturii construit de om, format dintr-o singură piatră, dintr-un singur bloc. 2 sn (Îla) De ~ De nezdruncinat Si: solid, trainic. 3 sn (Îlav) În ~ Dintr-un singur bloc de piatră. 4 a Alcătuit dintr-un singur bloc de piatră, de beton etc. Si: (rar) monolitic (1). 5 a (Fig) Bine închegat Si: (rar) monolitic (2), omogen, unitar. corectat(ă)