MONOIDEÍSM s. n. (Psih.) Predominare a unei singure idei în gîndire. Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urmă. CAMIL PETRESCU, U. N. 19. Ribot a insistat asupra caracterului de monoideism al atenției, pe care el îl apropie de obsesie, ori de ideea fixă. RALEA, S. T. II, 178. – Pronunțat: -no-i-. – Din fr. monoïdéisme.