MONOGRAFIE s. f. Studiu științific multilateral și amănunțit cu privire la un anumit subiect. Cf. POLIZU. Prin aceste trei defecte personale se explică toate defectele obiective ale monografiei sale. HASDEU, I. V. 240. O monografie de oarecare valoare. MAIORESCU, CR. III, 35. N-am să aștern aici iot ce ar trebui să se afle în acea monografie filozofică, istorică, literară și estetică a vînătoriei. ODOBESCU, S. III, 61. Am primit monografia despre Universitatea Lipsca. CARAGIALE, O. VIII, 138. Monografia comunei Rășinari. [Titlu]. PĂCALĂ, M. R. Ne vom ocupa de banul moldovean într-o anexă a monografiei ce pregătim. BUL. COM. IST. V, 66, cf. IBRĂILEANU, S. L. 13. A lucrat la o monografie a lui Mihai Vodă Viteazul. SADOVEANU, E. 49. Lucrări pe care vom avea ocazia să le cităm de repetate ori în monografia de față. PARHON, B. 9. Un aspect grăitor al activității matematicienilor și fizicienilor noștri îl constituie numărul important de tratate sau monografii predate spre tipărire. CONTEMP. 1954, nr. 382, 5/5, cf. ib. nr. 346, 5/7, nr. 360, 4/5, V. ROM. ianuarie 1954, 202. Monumentalul studiu de 1223 de pagini reprezintă cea mai amplă monografie scrisă pînă în prezent asupra unui capitol de morfologie românească. SCL 1956, 131. ◊ (Glumeț) Fiecare din noi făcea monografia tiutiunului, spunea ziua, ceasul și prilejul cînd începuse a deprinde puturosul nărav. RUSSO, S. 49. – Pl.: monografii. – Din fr. monographie.