MONOGRAFIC, -Ă adj. Privitor la monografie, de monografie, propriu monografiei. Iacă unde poate conduce. . . lipsa de o analiză monografică. HASDEU, I. C. I, 68. O astfel de informație este cu mult superioară celei de mîna a doua, înfățișată în primul rînd prin lucrări monografice. V. ROM. ianuarie 1954, 201. Nu existau nici studii monografice, nici reviste de autoritate în specialitatea noastră. L. ROM. 1959, nr. 3, 14. – Pl.: monografici, -ce. Din fr. monographique.