MONOGÁM, -Ă adj. 1. (În opoziție cu p o l i g a m; și substantivat) (Bărbat) căsătorit cu o singură femeie; (femeie) căsătorită cu un singur bărbat. GHEȚIE, R. M., ALEXI, W., CADE, DM. 2. (Despre căsătorie, familie) Bazat pe monogamie (2); (rar) monogamic. Regula generală la geți era ca familia lor să fie monogamă. PÂRVAN, G. 147. Căsătoria, izvorul principal al familiei. . . , este prin firea lucrurilor monogamă. PR. DREPT, 441. 3. (Despre plante) Unisexuat. Cf. BARCIANU, CADE. – Pl.: monogami, -e. – Din fr. monogame.