MONOFTONGÁRE s. f. Faptul de a s e m o n o f t o n g a. Monoftongarea lui „ae” în „e” este notată într-un mare număr de inscripții. ROSETTI, L. R. I, 65. Monoftongarea (sub forma unui „e” deschis), începută, evident, mai de mult, era, în vremea lui Neculce, realizată pe deplin. SCL 1954, 341. – Pl.: monoftongări. – V. monoftonga.