Definiția cu ID-ul 1338336:
Tezaur
MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (Lingv.; despre grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem. „Qu” e monofonematic și nu se repartizează, prin urmare, în două silabe. ROSETTI, I. L. R. I, 61. – Pl.: monofonematici, -ce. – Mono- + fonematic.