MONOFAZIC, -Ă adj. 1. Monofazat. Cf. ORBONAȘ, MEC. 415, DM, LTR² XI, 200. 2. (Despre substanțe omogene) Care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare. Substanțele. . . care au o singură fază, numite monofazice. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. II, 103. – Pl.: monofazici, -ce. – De la monofazat, cu schimbare de suf.