MONOCOTILEDÓN, -Ă adj., s. f. (Rar) Monocotiledonat. Cultura vegetalilor monocotilidoni. BREZOIANU, A. 389/13, cf. BARASCH, I. N. 160/1, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Caracter propriu . . . care nu aparține exclusiv monocotiledoanelor. GRECESCU, FL. 8, cf. 4, BARCIANU. ◊ F i g. (Ironic, cu aluzie la scriitorii care. au publicat o singură operă) Celebrități monocotiledoane. MAIORESCU, CR. II, 228. – Pl.: monocotiledoni, -oane. – Și: (învechit) monocotilidón, -ă adj. – Din lat. monocotyledon, fr. monocotylédone. – Monocotilidon < ngr. μονοκοτιλήονος.