monocord, -ă adj., s.n. I adj. 1 (muz.; despre instrumente muzicale) unicord. Instrumentele monocorde au o singură coardă. 2 fig. (despre stil, cuvinte, creații, opere de artă etc. sau, p. ext., despre autori, creatori) inexpresiv, monoton, neexpresiv, uniform, <fig.> plat², <fig.; pop. și fam.> otova. Folosește metafore monocorde. Unele dintre picturile sale sunt monocorde. II s.n. (muz.) canon. Monocordul este un instrument muzical vechi cu o singură coardă,