2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOCLAMIDÉU, -ÉE I. adj. (despre flori) cu un singur înveliș. II. s. n. pl. plante dicotiledonate anemofile, cu flori monoclamidee. (< fr. monochlmaydé/s/)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monoclamidée s. f., g.-d. art. monoclamidéei; pl. monoclamidée

Intrare: monoclamidee
monoclamidee substantiv feminin
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoclamidee
  • monoclamideea
plural
  • monoclamidee
  • monoclamideele
genitiv-dativ singular
  • monoclamidee
  • monoclamideei
plural
  • monoclamidee
  • monoclamideelor
vocativ singular
plural
Intrare: monoclamideu
monoclamideu adjectiv
adjectiv (A103)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoclamideu
  • monoclamideul
  • monoclamideu‑
  • monoclamidee
  • monoclamideea
plural
  • monoclamidei
  • monoclamideii
  • monoclamidee
  • monoclamideele
genitiv-dativ singular
  • monoclamideu
  • monoclamideului
  • monoclamidee
  • monoclamideei
plural
  • monoclamidei
  • monoclamideilor
  • monoclamidee
  • monoclamideelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)