O definiție pentru monoclamidee
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monoclamidee s. f., g.-d. art. monoclamideei; pl. monoclamidee
Intrare: monoclamidee
monoclamidee substantiv feminin
| substantiv feminin (F142) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||