MONOCÉR s. m. Animal (fabulos) cu un singur corn. Cf. COSTINESCU, ALEXI, W. La vechea noastră stemă: – pe scut sprijinit de monoceri înlănțuiți, . . . a adăugat, în cinstea unei înrudiri ilustre, în cîmp de aur cu chenar de sîngeap, un pardos negru. M. I. CARAGIALE, C. 70. – Pl.: monoceri. – Și: (învechit) monóceros s. m. COSTINESCU. – Din fr. monocère. – Monoceros: din lat. monoceros.