2 definiții pentru monocaziu

MONOCÁZIU s.n. (Bot.) Inflorescență la care florile se formează într-o singură parte. [< germ. Monochasium].

MONOCÁZIU s. n. inflorescență cimoasă unipară, cu axa terminată în floare. (< fr., lat. monochasium)

Intrare: monocaziu
monocaziu substantiv neutru
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monocaziu
  • monocaziul
  • monocaziu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • monocaziu
  • monocaziului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)