monobloc adj. inv. Alcătuit dintr-o singură bucată ◊ „A avut loc ieri la Craiova inaugurarea celui mai mare spital monobloc din țara noastră cuprinzând 1620 de paturi pentru bolnavi.” R.l. 14 III 71 p. 7; v. și linoplac (din fr., engl. monobloc, rus. monoblok, germ. Monoblock; DMN 1970, FC I 139; DTP; DN – alt sens, DEX, DN3)