Definiția cu ID-ul 1338247:
Tezaur
MONOATÓMIC, -Ă adj. 1. (Învechit) Monovalent. Cf. PONI, CH. 146. 2. (Despre molecule) Format dintr-un singur atom; (despre corpuri) cu moleculele formate dintr-un singur atom. Moleculele gazelor nobile sînt monoatomice. MACAROVICI, CH. 81. Valorile numerice calculate . . . sînt juste, dar numai la gazele monoatomice. CIȘMAN, FIZ. I, 472. – Pronunțat: -no-a-. – Pl.: monoatomici, -ce. – Din fr. monoatomique.
Exemple de pronunție a termenului „monoatomic” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4