Definiția cu ID-ul 1338245:
Tezaur
MONO- Element de compunere care însemnează „unic”, „singur” și care servește la formarea unor substantive ca: m o n o a c h e n ă și a unor adjective ca: m o n o c e l u l a r, m o n o c i l i n d r i c. – Izolat, prin analiză, din cuvinte ca monobazic, monocromatic, monogramă.