MONADĂ, monade, s. f. 1. (Fil.) Termen folosit în filozofia premarxistă pentru desemnarea celei mai simple unități indivizibile. Leibniz... găsea că absolut certă e existența substanței active, a monadelor adică, un fel de mici suflete din care ar fi făcută lumea. CAMIL PETRESCU, U. N. 86. 2. Organism inferior, microscopic, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple; protozoar, infuzor.