MOMÎRLÁN¹ subst. (Regional) 1. S. m. Om prost, nătărău (CADE, REV. CRIT. IV, 338), necioplit, bădăran (SCRIBAN, D.). ♦ Om care se mișcă încet; om leneș. Hai mai repede, momîrlane. Com. din LUPȘA-ABRUD. ♦ P. e x t. Epitet depreciativ care se dă locuitorilor din Valea Jiului (MOLDOVAN, Ț. N. 84, A III 7, 14) și celor din părțile de sus ale Hațegului (DENSUSIANU, Ț. H. 325, CADE). 2. Subst. (Regional) Numele unui dans popular (Corbu-Vălenii de Munte). H XII 120. ♦ (În construcția) De-a momirlanul = numele unui joc de copii (Botești-Huși). H VI 51. – Pl.: (1) momîrlani. – Etimologia necunoscută. Cf. m î r l a n, m o d î r l a n, ț o p î r l a n.