MOMENTÁL, -Ă adj., adv. (Învechit) 1. Adj. Momentan (I 1). Părăsim capișlea Afroditei, a căria dulceață momentală o plătim totdeauna cu lacrimi de durere. POVĂȚ. (1844), 54/16, cf. LM. 2. Adv. Pentru scurt timp, temporar. Astă sporire însemnată a prețului grînelor n-au fost numai momental, ci din contra, ea s-au arătat statornică, ROM. LIT. 283²/11. ♦ Într-o clipă, numaidecît, imediat. Vine. . . momental, e dincolo, CARAGIALE, O. VI, 83. – Pl: momentali, -e. – Și: momentále adj. LM. – Moment + suf. -al.