MOLTÓN s. n. Țesătură moale de bumbac, mai rar de lînă, scămoșată pe una sau pe ambele fețe și întrebuințată la confecționarea dubluriJor la paltoane, a halatelor de casa, îmbrăcămintei pentru copii etc. V. f i n e t. Hainele copiilor, ca chemeș . . . și cu chepuluri de moldon (a. 1803). IORGA, S. D. XII, 145, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Cînd făcea o mișcare, cămașa groasă de molton . . . i se bălăbănea pe deasupra pantalonilor ca un clopot, GALAN, B. I,18. Se obține și din fire de bumbac, de asemenea scămoșate, în care caz se numește molton de bumbac, LTR². – Pl.: (rar) moltoane. - Și: (învechit) moldón s. n. – Din fr. molléton.