molton sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 145 / V: (înv) ~ldon / Pl: (rar) ~oane / E: fr molleton] 1 Țesătură moale de bumbac, mai rar de lână, scămoșată pe una sau pe ambele fețe și folosită la confecționarea dublurilor la paltoane, a halatelor de casă, la îmbrăcăminte pentru copii etc. 2 Obiect de îmbrăcăminte din molton (1).