Definiția cu ID-ul 1337212:
Tezaur
MOLOMÉȘTER s. m. (Maghiarism, prin Transilv.) Meșter morar (KLEIN, D. 146); „mai marele peste mori” (MÎNDRESCU, UNG. 91). Moară în vînt, Unde macină argint . . . Eu acolo duce-m-oi, Molomeșter pune-m-oi. RETEGANUL, TR. 111. – Pl.: molomeșteri. – Din magh. malommester.