Definiția cu ID-ul 1337138:
Tezaur
MOLOCHÍR s. m. (Prin Maram.) Om bogat și cam înfumurat. Bun copchil De molochir, Nu să tacă, Șî să margă. T. PAPAHAGI, M. 110, cf. 226. – Pl. molochiri. – Etimologia necunoscută.
MOLOCHÍR s. m. (Prin Maram.) Om bogat și cam înfumurat. Bun copchil De molochir, Nu să tacă, Șî să margă. T. PAPAHAGI, M. 110, cf. 226. – Pl. molochiri. – Etimologia necunoscută.