MOLITVI vb. IV. T r a n z. (Mai ales în Maram. și Transilv.) A dezlega de păcate sau, p. e x t., a curăța, a purifica (prin citire de molitve, stropire cu apă sfințită sau ungere cu mir). Pă Ion Cristea l-o molivit, Sfîntu Ion l-o botezat. T. PAPAHAGI, M. 144, cf. GR. S. VI, 101. [Cînd] s-a spurcat (cofa) pui molivdă-n căldare, o molivdești. ALR II 3 396/886. Hristos ti-o molid'it; Hristos ti-o apărată, Hristos ti-o botiedzatŭ. ALRT II 151. ♦ F i g. A bate, a lovi. Hai, numai hai, zăpîrșteo, că te-oi molinzî io ! PĂCALĂ, M. R. 525. – Prez. ind.: molitvesc. - Și: molivdí, moliví, molidí (ALRT II 362), molinzi vb. IV. – V. molitvă.