MOLIPSÍT, -Ă adj. Infectat (cu microbi), contaminat; căruia i s-a transmis o boală molipsitoare. Să să cerceteze a nu veni și dă la locuri molepsite (a. 1824). DOC. EC. 319, cf. 945. Cîți vor fi molipsiți, dar nu bolnavi, numaidecât, să-și arunce în foc hainele. CR (1829), 70²/2. Să găsească mijloace cu care să împuțineze iuțimea vărsatului și se păzească întinderea lui din materiile molivsite. CONOFAU, V. 13/9. Acest dregător. . . a luat toate măsurile cuviincioase pentru curățirea aerului molevsit din oraș și din spitaluri. KRETZULESCU, M. 2/1, cf. NEP. VIND. 25/11, C. VÎRNAV, H. 33/18. Cine nu se va cutremura de mulțimea pruncilor molipsiți în asemenea împregiurări. CALENDAR (1853), 90/4. Știind cum a face hultuirea la vilele molipsite, spre a nu se lăți boala. CUPARENCU, V. 11/30. ◊ (Substantivat) Holera să lipește. . . încă și din înghițirea aerului celui molipsit. AR (1830), 431²/5. – Pl.: molipsiți, -te. – Și: (învechit) molivsit, -ă, molepsít, -ă, molevsit, -ă adj. – V. molipsi.