MOLICÉL, -EÁ, -ÍCĂ adj. Diminutiv al lui m o a l e¹. Cf. LB, POLIZU, BARCIANU, D., COSTINESCU, LM, ALEXI, W. 1. Cf. m o a l e¹ (I 1). Pat moliŝel. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. (Regional; substantivat) Tu șădz pi moliŝel. ib. (Regional) Carne molicea = carne fragedă. Carne tînără, mulcea. ALR II 4 069/95. Ou molicel = ou fiert sau copt puțin, ou (aproape) moale¹. Cf. COSTINESCU. ♦ (Despre pîine) Proaspăt, fraged. Cf. COSTINESCU, LM. Am ales din bulcile zbîrcite,. . . pe cele mai molicele și m-am întins pe mîncare. ap. CADE. Îi mulcea pîrea păr amu. ALR II , 4 013/95. ♦ (Regional; despre fructe) Zemos; mălăieț (1). Parî moliŝicî. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. Măr molcăl. ALR SN I h 202/362. ♦ (Regional) Puțin consistent; subțire, apos. Comparat cu mămăliga „cirulu-i mulcel” . . . și se prepară foarte repede. ARH. FOLK. V, 117. 2. Cf. m o a l e¹ (I 5). Molicel de gură = care vorbește puțin. Cf. LM. ◊ (Adverbial) A umbla molicel. id. ib. A vorbi și lucra cam molicel. id. ib. 3. Cf. m o a l e¹ (II 1). Cf. ALR II/I MN 31, 2 182/362. ♦ (Regional; despre făină, mălai etc.) Mărunt (I 4), fin. Făină molĉică. ALRI 1 372/361. 4. Cf. m o a l e¹ (II 5). Cf. LM. 5. Cf. m o a l e¹ (II 7). Boi molicei. LM. 6. Cf. moale¹ (III). Vin cam molicel. LM. – Pl.: molicei, -ele. - Și: (cu schimbare de suf.) molícícă, (regional) molcél, -eá, -ícă, mulcél, -eá, -ícă adj. – Moale¹ +- suf. -icel. Cf. lat. m ol l i c e l l u s, -a, -u m. – Molicică: cu schimbare de suf.