MOLESTÁ vb. I. T r a n z. 1. (Învechit) A face (cuiva) greutăți, neajunsuri (repetate); a necăji, a sîcîi. A molesta cu procese. LM, cf. BARCIANU, ALEXI, W. 2. (Livresc) A brusca, a brutaliza, a maltrata. Negustori și marinari străini sînt molestați, jefuiți și omorîți. OȚETEA, T. V. 207. De data aceasta Grunz îl molestase numai pe trădător . . . De ceilalți nu se atinsese. STANCU, R. A, III, 241. – Prez. ind.: molestez. – Din lat. molestare, fr. molester, germ. molesstieren.